Am lăsat în urmă lumea şi-am ajuns pe-ai slavei munţi
cu-a iubirii flăcări ars-am orice legături şi punţi
să rămânem pe vecie numai singuri Tu şi eu
nu mai vreau nicio comoară, sunt bogat, Isuse-al meu.

Tot ce poate să-mi dea lumea nu mai are nici un preţ
nu privesc decât spre-a Tale bogăţii şi frumuseţi,
Nu m-atrage decât dorul după Tine, Domnul meu —
sunt bogat că Te-am pe Tine, Tu mă-mbogăţeşti mereu.

O, al Veşniciei mele Dulce şi Puternic Far
Tu mi-arăţi mereu mai scumpe ţărmuri fără de hotar
şi mă treci prin stăvilarul Timpului încet şi greu
să cuprind nemărginirea strânsă-n Tine Domnul meu.

Depărtat deplin de lume, de părinţi şi de copii
Tu-mi rămâi cea mai aleasă dragoste pe veşnicii —
ştiu că tot în lume piere ca un stins fitil de seu
dar Tu-n veci rămâi Acelaşi, tot mai Scump, Isuse-al meu.

Tu, simţirile fiinţei mi le umpli şi le-nchegi,
Tu, Comoara vieţii mele şi iubirii mele-ntregi,
Tu, cu cât mă ’nalţi spre Tine, tot mai însetat Te vreu,
Tu eşti Raiul vieţii mele, numai Tu, Isuse-al meu.

Adă vremea, adă locul fericirii fără saţ
lângă Tine să ne strângă al Tău Scump şi Dulce Braţ
să rămânem împreună veşniciile apoi
numai ochii, numai glasul, numai Sânul Tău — şi noi.